adhd

Ce inseamna sindromul ADHD?

ADHD (Sindromul Hiperkinetic) este o afectiune psihiatrica ce debuteaza adesea in copilarie, uneori si in adolescenta, si care se poate manifesta pana la maturitate. Studiile arata ca aceasta afectiune se manifesta la 5% dintre copii, cu predilectie in cazul baietilor, si, de asemenea, ca 60% dintre pacienti prezinta simptome ale ADHD-ului si cand sunt adulti. 

Numele acestei afectiuni vine din engleza, de la “Attention Deficit Hyperactivity Disorder”. In romana, diagnosticul se numeste “Deficit de atentie - Tulburare Hiperkinetica”. Pentru un stil de viata normal, este recomandat ca, la primele semne de deficit de atentie si hiperactivitate, copiii sa aiba parte de un control si, daca este confirmat diagnosticul de ADHD, sa fie supusi unui tratament adecvat.

Exista 3 tipuri de ADHD:

• ADHD-I ( ADHD Inattentive - imposibilitatea de a se concentra sau de a acorda atentie detaliilor);
• ADHD-HI (ADHD Hyperactive-Impulsive), manifestat printr-o impulsivitate exacerbata si printr-o agitatie extrema;
• ADHD-C (ADHD Combined) - cel mai des intalnit tip de ADHD; acesta este o combinatie intre cele doua tipuri de ADHD manifestata prin agitatie fizica, limbutie, lipsa de atentie, introversiune.

Cand se stabileste diagnosticul de ADHD?

Medicii stabilesc diagnosticul de ADHD numai daca un copil manifesta minimum 6 comportamente inadecvate nivelului normal de dezvoltare infantila in mod constant si in contexte diferite, iar aceste comportamente nu pot fi asociate unei alte afectiuni.

Diagnosticul se acorda potrivit urmatoarelor proceduri:

• evaluarea clinica in conformitate cu manualele de diagnostic;
• realizarea unor chestionare diagnostice, completate de parinti, tutori sau cadre didactice (sau de pacient, daca acesta este major);
• punerea sub observatie a pacientului si analizarea comportamentului sau in contexte diferite (acasa, la scoala, la locul de joaca, la locul de munca etc); 
• inregistrarea unor date privind eficienta pacientului in realizarea unor sarcini uzuale si a unor teste psihologice si didactice specifice.

ADHD - Simptome

Pentru o diagnosticare corecta este necesara consultarea unui specialist. Cele mai intalnite simptome sunt:

• deficitul de atentie (imposibilitatea de a se concentra sau de a acorda atentie detaliilor - pacientii pot fi cu usurinta distrasi de la activitatea pe care o desfasoara si de care vor uita complet pana cand aceasta va fi corelata unui nou stimul);
• hiperactivitatea (imposibilitatea de a ramane calm, fizic);
• comportament daunator (tendinta de a strica lucruri, cu sau fara intentie);
• dificultati in relationarea cu ceilalti;
• predispozitie catre plictiseala si catre pierderea lucrurilor;
• dificultate in finalizarea diferitelor sarcini;
• dificultate in organizare;
• dificultate in invatarea unor lucruri noi;
• predispozitie catre stari de reverie;
• stari de agitatie fizica incontrolabila (copiii cu ADHD tind sa se foiasca mult, sa se aseze si sa se ridice la numai cateva minute);
• limbutie (majoritatea persoanelor care sufera de ADHD vorbesc mult si incontrolabil);
• nevoia de a atinge sau de a misca orice obiect din campul vizual;
• nevoia de a fi continuu in miscare;
• stari de agitatie interioara, imposibilitatea de a astepta;
• exprimarea tuturor emotiilor fara discernamant;
• tendinta de a intrerupe activitatile sau discutiile celorlalti;
• dificultati in crearea sau pastrarea unor legaturi sociale - inadaptabilitate sociala.

Atentie! Trebuie tinut cont de faptul ca simptomele pot varia, in functie de personalitatea pacientului si de tipul de ADHD.

ADHD la adulti

Adultii cu ADHD sunt diagnosticati in aceeasi maniera, insa trebuie sa indeplineasca inca un criteriu: trebuie ca la varste cuprinse intre 6 si 12 ani sa fi manifestat simptome de ADHD. In acest sens este necesara discutarea cazului cu persoane care au fost prezenti in viata pacientului inca din copilarie.

Desi simptomele de ADHD sunt foarte asemanatoare la copii si adulti, agitatia fizica a copiilor se transforma adesea in agitatie interioara, predispozitia catre insomnii si activitate mintala constanta in cazul adultilor. 

Adesea, adolescentii si adultii cu ADHD intampina dificultati in dezvoltarea aptitudinilor sociale, in interactiunea cu alte persoane si in mentinerea unor prietenii sau relatii sociale de orice tip. In mare parte, acest lucru se datoreaza imposibilitatii de a duce o conversatie la bun sfarsit, de a urmari discursul celorlalti fara a-i intrerupe si de a  interpreta corect limbajul verbal si nonverbal, ori reactiilor intarziate la stimulii exteriori.

ADHD - Cauze

Inca nu s-a stabilit o cauza generala a sindromului ADHD, insa evolutia acestei afectiuni la copii poate fi asociata mai multor premize. De exemplu, in unele cazuri aceasta afectiune este motivata de infectii sau traume la nivelul creierului. De asemena, exista cativa factori genetici si sociali care influenteaza aparitia si evolutia sindromului ADHD, printre care:

• prezenta sindromului ADHD la adultii din familie (parinti, bunici) - transmiterea unor anumite gene direct responsabile de neurotransmiterea dopaminei sau mutatii la nivelul anumitor gene;
• existenta in familie a unor membri cu sindromul Down;
• traume la nivelul creierului;
• regim alimentar nesanatos (hranirea copiilor cu produse alimentare ce contin anumiti coloranti si/sau conservanti artificiali);
• consumul de alcool in timpul sarcinii poate determina evolutia sindromului ADHD la copil;
• expunerea in timpul sarcinii la substante toxice precum diferite substante din insecticide si alte solutii care contin bidenili policlorurati, fosfat dialchil sau compusi organofosfati;
• fumatul in timpul sarcinii (are efecte asupra sistemului nervos al fatului si sporeste riscul de ADHD la copii);
• infectii in timpul sarcinii (rubeola, varicela etc).

A se nota ca adesea mediul in care creste copilul si felul in care ceilalti se raporteaza la el pot face copilul sa se manifeste asemanator unui copil cu ADHD, insa schimbarea mediului in care creste copilul, schimbarea modului in care oamenii mari abordeaza copilul si cresterea asteptarilor scolaresti pot dovedi sanatatea copilului si corectarea comportamentelor deviante.

Tratament ADHD

In functie de medicul specialist care se ocupa de un copil cu ADHD sau de un adult cu ADHD, dar si in functie de pacientul in sine, modul de tratament pentru ADHD poate varia foarte mult: unii specialisti se vor rezuma la terapii alternative, altii vor prefera tratarea ADHD cu medicamente, iar altii vor considera necesara imbinarea terapiilor alternative cu un plan de medicatie.

In timp ce tratamentul medicamentos depinde in totalitate de alegerea medicului specialist, tratamentele alternative sunt recomandate cu mai multa incredere, caci efectele adverse posibile sunt inexistente.

Tratamente pentru ADHD se bazeaza adesea pe terapie comportamentala, pe un regim alimentar sanatos (cu alimente naturale, fara coloranti si conservanti artificiali, fara grasimi saturate si fara zaharuri rafinate) si adesea pe suplimente alimentare bogate in zinc, vitamina B6, magneziu si L-carnitina.

La noi puteti gasi astfel de suplimente alimentare, precum si unele formule ce contin ginkgo si ginseng, componente ce ajuta la ameliorarea simptomelor de ADHD.